Mă uit la televizor (mai puţin) şi citesc pe internet (mai mult) despre criza statelor suverane şi m-am gândit să fac o paralelă cu finanţele personale.  Economia este într-o “criză” cum nu ne-a mai fost dat să vedem. Totuşi, s-a mai întâmplat în perioada 1987 – 1991, dar n-a fost aşa de rău. S-a mai întâmplat în 1929 – 1939, iar atunci a fost mult mai rău. Ciclicitatea economică face ca aceste crize să fie inevitabile la nivelul unei ţări, dar astfel de crize se întâmplă şi la nivel personal, poate o dată în viaţă, până învăţăm lecţia.

Am putea face foarte uşor o paralelă între venitul unei persoane, sau al unei familii şi PIBul unei ţări. Ambele se referă la echivalentul în bani generat de acea persoană, familie sau ţară. Aşa cum Guvernul şi mass media se referă în principal la PIB atunci când se dezbat chestiuni economice, aşa şi noi ne gândim îndeosebi la banii pe care îi câştigăm, ca fiind cel mai important aspect economic.

Şi tot aşa cum Guvernul nu se gândeşte prea des la costul generării acestui PIB, nici noi nu ne gândim prea mult la cheltuielile pe care le facem. Cel puţin nu atât timp cât cineva finanţează deficitul prin împrumuturi. A devenit atât de comun încât deficitul guvernamental este definit ca o normalitate economică. Este însă o normalitate care va trebui să se schimbe în următorii ani, pentru că în acest moment o ţară cu datorii mari şi deficit este o oaie neagră, aşa că majoritatea statelor îşi schimbă politicile pentru a micşora deficitele şi a le transforma în excedent pentru plata datoriilor.

Dacă ne uităm însă la situaţia financiară a unei persoane, este mult mai evident de ce se întâmplă aceste lucruri, nu este normal să te împrumuţi în fiecare an tot mai mult ca să îţi acoperi cheltuielile, nu este normal chiar dacă veniturile îţi cresc de la un an la altul. Deficitul unei familii înseamnă ca la sfârşitul unui an să ai mai multe datorii decât la începutul anului (sau o scădere a sumelor economisite).

Principala idee este că nu trebuie să trăim din datorii şi să cheltuim mai mult decât ne permitem. Am mai spus asta în alt fel şi când am scris despre relaţia dintre bani şi fericire şi o voi mai spune şi altă dată. Nimeni nu va ajunge bogat dacă nu va câştiga mai mult decât va cheltui şi dacă unii dintre noi reuşesc să facă asta câştigând mai mulţi bani decât pot fi cheltuiţi, marea majoritate dintre noi nu avem altă variantă decât să controlăm plăţile.

În acelaşi timp sunt de acord că scopul vieţii nu este acela de a muri bogaţi şi nici cel de a economisi în fiecare an. Până la urmă vom dori să ne cumpărăm o locuinţă şi nu avem cum să acoperim asta din economiile unui singur an. Dar ar fi bine să o facem din economiile acumulate pe perioade mai lungi. Şi dacă trebuie să facem un împrumut, tot are sens, cât timp vom avea grijă ca valoarea datoriei să scadă în anii următori cu mai mult decât rata împrumutului.

Sfatul cu privire la finanţele personale este:

Nu cădeţi în obişnuinţa deficitului, mai bine obişnuiţi-vă să economisiţi în fiecare an, de fapt la fiecare salariu.

Ce este de învăţat din acest sfat:

Majoritatea statelor au acum o mare problemă, datorii prea mari, deficite ca urmare a recesiunii şi finanţatori care îşi vor banii înapoi. Sunt şi multe persoane în aceeaşi situaţie şi sunt acuzaţi de iresponsabilitate. Cheia este de a economisi, ca principiu de gestiune a banilor şi nu din lipsă de alternativă.

Ce părere ai despre articol?
  • Inutil (0)
  • Insuficient (1)
  • Interesant (2)
  • Excelent (1)
Please share and like us:
0

Alte articole care te-ar putea interesa:

Comments are closed.

Previous Post
«
css.php