În episodul precedent, eram destul de hotărât pe apartamentul #3. Asta se întâmpla cu 3 săptămâni în urmă, între timp discuţiile au continuat. Acesta este al cincilea articol din seria care începe de aici.

Întâi ne-am întâlnit pentru o a doua vizionare şi discuţie cu proprietara apartamentului #3. Din păcate, la o privire mult mai atentă a apartamentului, premiza că apartamentul “necesita redecorare, dar nu o renovare completa” s-a dovedit falsă. Câte ceva putea fi păstrat, dar pereţii, baia, bucătăria, trebuiau refăcuţi total. Suma de 5.000 euro pentru renovare a început să pară insuficientă. Mai mult, vânzătoarea nu a acceptat preţul de 55.000 euro oferit, a cerut 56.000 euro, preţ final. Şi eu, şi ea am propus celuilalt să se mai gândească. :)

În ziua următoare am reuşit să vizionăm încă două apartamente, apartamentul #7 era situat din păcate în afara zonei, care mă interesa, domnul Timiş m-a dus în cartierul Pantelimon, la un bloc care forţa sintagma  “foarte aproape de metrou”. Etajul era bun, apartamentul era bine-îngrijit şi foarte frumos mobilat, fusese folosit ca şi biroul din Bucureşti al unei firme din Braşov. Preţul era atractiv 62.000 euro, dar din păcate nu era în zona căutată de mine.

Apoi am văzut apartamentul al optulea şi mi-a dat peste cap toate planurile. Situat la etajul 4, din acelaşi bloc cu apartamentul #3, proprietarii în vârstă de ~50 ani doreau să se mute într-un apartament de 3 camere în vecinătate. Camerele erau aranjate cu mult gust, iar cele câteva modificări de arhitectură se potriveau foarte bine cu spaţiul. Apartamentul se vindea cu bucătăria mobilată, per total, arăta la fel de bine ca apartamentul #5, cu care eram în negocieri. Preţul de strigare era 65.000 euro, dar dupa o scurtă discuţie au cerut 62.000. Surpriza a venit la sfârşit când ne-au spus că blocul este construit în 1975 (cea de la apartamentul #3 a spus 1978).

În aceeaşi zi a venit răspunsul de la proprietarul apartamentului #5 – 64.000 euro, un preţ neatractiv. La sfârşitul zilei i-am cerut domnului Timiş să îi contacteze pe proprietarii apartamentelor interesante şi să le facă o ofertă finală:

  • Apartamentul #3 – 54.000 euro – am scăzut pentru că ne-a minţit şi blocul era mai vechi
  • Apartamentul #5 – 61.000 euro
  • Apartamentul #8 – 60.000 euro – şi era preferatul nostru dintre ele.

În acelaşi timp, am discutat cu soţia despre situaţia prezentă – după amenajare, dar înainte de a fi mobilate, toate apartamentele depăşeau maximul de 60.000 euro pe care îl aveam în plan. Nu era vorba de bani, între timp reuşind să mobilizăm şi alte surse pe lângă credit (despre asta în episodul viitor), dar randamentul devenea mai puţin atractiv. Aşa că am decis să ne uităm la apartamente noi!

Într-un bloc nou, frumos amenajat se poate obţine o chirie mai bună, decât într-unul vechi. Şi piaţa este diferită, aici stau manageri din multinaţionale, atât străini, cât şi români. Dar preţul de cumpărare este mai mare. Oare merită? L-am sunat pe Dorin. El este coordonatorul de vânzări al unui fond britanic care deţine două complexe rezidenţiale în Bucureşti, unul dintre ele în apropiere de Obor.

Preţurile ne-au ameţit, de la 85.000 euro + TVA 5%, dar am vrut să le vedem totuşi. Şi aşa am adăugat în lista noastră de vizionări apartamentele #9, #10 şi #11. Toate erau noi, toate erau finisate, necesitând doar mobilare, aveau suprafeţe diferite şi poziţionări diferite, două la etajul 2 şi unul la primul etaj. Apartamentul #9 costa 93.500 euro şi mi-a plăcut. Apartamentul #10 era cel mai ieftin 89.000 euro, dar era mic şi înghesuit, nu l-am vrut. Apartamentul #11 era cel mai mare, costa 95.500 dar era prost poziţionat, nu intra lumină aproape deloc în casă şi avea un aspect mohorât.

Blocul are garaj la subsol, dar oare locul de parcare intră în preţ? “<În mod normal, nu> spune Dorin, <dar se poate rezolva în aşa fel încât să se adauge la preţ şi să se aplice TVA tot de 5%>”. În alte cuvinte, preţul oricărui apartament + loc de parcare + TVA = maxim 95.500 euro. Am ales apartamentul #9 şi i-am povestit lui Dorin despre odiseea noastră imobiliară. “<Astăzi, avem 3 negocieri în curs, vrem să ştim dacă ne poţi oferi un preţ atât de atractiv pe apartament, încât să renunţăm la toate celelalte 3 ocazii>”. Dorin ne-a cerut câteva zile pentru a discuta cu fondul de investiţii.

A doua zi, proprietarii apartamentului #8 au fost de acord cu preţul de 60.000 euro, dacă noi plătim comisionul agentului (adică vreo 900 euro). Apoi am plecat în vacanţă…

Iată cum arată preţurile apartamentelor pe care le-am vizionat (click pentru mărire):

Mai departe despre Credit.

Ce părere ai despre articol?
  • Inutil (12)
  • Insuficient (0)
  • Interesant (16)
  • Excelent (8)
Please share and like us:
0

Alte articole care te-ar putea interesa:

8 Comments for this entry

  • roman says:

    Cam cati manageri de multinationale (atat romani cat si straini) crezi tu ca stau acum prin parcuri/canale acum de au nevoie sa cumperi tu un apartament ca sa il inchirieze de la tine ?

    • Florin says:

      Sper să nu stea prin canale pentru că nu o să-i primesc dacă miros urât. :)

      Sentimentul meu este că există o piaţă şi pentru apartamente care arată bine, situate în blocuri care arată bine, oricine caută să închirieze şi-ar dori ceva mai frumos şi unii chiar îşi permit.

      Dar vom vedea, iau mesajul tău ca o invitaţie să continui seria de articole cu amenajarea apartamentului şi închirierea lui.

      • Serghei says:

        Parerea mea sincera e ca o sa-ti iei o teapa de zile mari cu Obor(mai ales la preturile alea nesimtite care ti-au fost solicitate). E o zona cam jegoasa. Iti zic ca si chirias care a stat foarte aproape(Muncii, Iancului, Tei) – cunosc zona nitelus. Tigani, pietari, zero verdeata(sa nu ma iei cu parculetul ala de 2 lei), blocuri vechi, inalte, poluare cat cuprinde, BTS-uri la greu in zona pe blocurile alea mari(apropos – vezi ca managerii si altii s-ar putea sa fie un pic pretentiosi – nevrand sa fie luati in plin la cativa metri de microunde. Am refuzat un apartament super acum cateva zile fix pentru ca la nici 100m se vedea pe fereastra o frumusete de BTS orientat chiar spre apartamentul in cauza). Singurul atu ar fi ca anumite blocuri sunt reabilitate termic in zona. E o zona in care poti inchiria, nu zic nu, sunt si amatori de asa ceva – insa daca tintesti la mangeri – vezi ca ei prefera alte zone. Aaa – si scade-i din tarif lui nenea Timis – pentru banii aia ar trebui sa te duca la apartamente la care se poate uita el inainte in acte si vedea tot(an constructie in speta aici). Iti sugerez sa te uiti personal in acte inainte sa semnezi ceva.

        • Florin says:

          Bună sugestia cu nea Timiş. Cu siguranţă mă voi uita în acte înainte să semnez.

          Cât despre zonă, o cunosc cu bune şi rele şi mi se pare mai bună decât alte variante.

          • Serghei says:

            Ok, macar e bine ca esti concentrat pe o zona :). Continua cu articolele, sunt curios ce vei alege pana la urma.

  • Catalin says:

    De ce nu cumperi doua apartamente? Creste investitia, creste profitul.

    • Florin says:

      Este prima mea investiţie imobiliară şi n-ar avea rost să mizez prea mult într-un domeniu netestat. Dacă totul merge bine, peste 1-2 ani, dacă sectorul imobiliar mi se pare atractiv aş putea să repet experienţa.

      Nu mai vorbesc de faptul că banii sunt împrumutaţi şi mă gândesc totuşi cât şi cum pot să îi dau înapoi.

      Şi nici de faptul că dacă piaţa imobiliară nu va creşte în următorii doi ani, investiţia aceasta nu aduce profit, dobânda la bancă este puţin mai mare decât profitul.

  • followme says:

    Buna Florin,

    te felicit pentru ideea și perseverenta ta. Îmi place mult și abordarea analitica de care dai dovada. Eu am ales acum 5 ani aceeași cale, la sfatul unui prieten (chiar finanțist de meserie) și trebuie sa mărturisesc ca nu regret nimic. Fiind din provincie am început “mic” deoarece chiriile nu sunt asa de performante. Anul acesta m-am extins spre Cluj unde vad un randament foarte bun investiție vs. chirie. În special în zonele bune de pe lîngă facultăți.
    Îți urez mult succes.

css.php