După mai bine de două luni de întrerupere, voi continua povestea investiţiei imobiliare, discutând despre mobilarea şi închirierea apartamentului cumpărat. Odiseea a început în aprilie şi ultimul episod a avut loc la sfârşitul lui iunie, odată cu achiziţia apartamentului.

Faţă de planul iniţial, deja câteva aspecte s-au confirmat, iar alte date ale problemei s-au schimbat. Să le trecem în revistă:

Ipoteze confirmate:

  • preţurile apartamentelor au încetat scăderea din noiembrie 2010. Dacă se vor menţine încă două luni, vom avea un an întreg de stagnare, indicând minimul pieţei, dacă situaţia economică nu se va deteriora în viitor;
  • am finanţat achiziţia parţial cu un credit cu 7,54% dobândă în primii doi ani, iar restul de la P&P (părinţi şi prieteni).

Ipoteze infirmate/schimbate:

  • Principala teză a investiţiei a fost aceeea că inflaţia poate creşte în zona euro şi astfel valoarea banilor va scădea, dar imobiliarele vor creşte pentru a compensa această scădere. În iulie 2011 s-a atins un vârf de 2,5%, iar în august inflaţia s-a menţinut la 2,5%, dar perspectivele sunt de scădere în concordanţă cu încetinirea recuperării economice. Probabil riscurile inflaţioniste vor fi decalate cu un an sau chiar mai mulţi;
  • În loc de un apartament vechi cu peste 60,000 euro, am cumpărat un apartament nou cu 82,000 euro;
  • Finanţarea am obţinut-o în lei şi nu în euro, micşorând riscul valutar la rambursare.

După achiziţie, am încercat să mobilăm şi să aranjăm apartamentul într-o lună şi jumătate pentru a-l scoate pe piaţă încă din august aşa că am luat la pas magazinele de mobilă, electronice, electrocasnice şi accesorii. M-am gândit un timp să public săptămânal progresele pe blog, dar am ajuns la concluzia că nu voi aduce o valoare adăugată, nu mă pricep prea bine să cumpăr mobilă şi să obţin preţuri bune şi asta se va vedea în cele ce urmează.

Am pornit de la ipoteza că nimeni nu va plăti mai mult pentru a închiria un apartament într-un bloc nou, dacă nu este şi foarte frumos mobilat, aşa că am mers pe mobilare lux, în adevăratul sens al cuvântului. Ca şi exemplu, primul obiectiv a fost bucătăria şi deşi prima vizită a fost la IKEA, nu am considerat că este suficient ceea ce am găsit acolo, dar vă pot recomanda plannerul IKEA pentru a vă face o idee despre cum s-ar putea mobila o bucătărie şi cât costă.

Într-un final am optat pentru o combinaţie de bucătărie de la cel mai mare producător din Germania, Nobilia, mobilă la comandă în living şi dormitor, mobilă IKEA în baie, corpuri de iluminat Eglo, electrocasnice Whirlpool şi câte ceva şi de la Mobexpert. Dacă planul de 8.000 de euro părea realizabil pentru mine şi scump pentru unii dintre cititori, realitatea a fost mai dramatică, preţul total a fost de 11.000 euro, la care am reuşit să obţin discounturi de 1.000 euro, pentru a termina mobilarea cu fix 10.003 euro.

Defalcarea aproximativă este următoarea:

  1. Mobilă bucătărie: 2.400 euro
  2. Mobilă living: 2.400 euro
  3. Mobilă dormitor: 1.500 euro
  4. Mobilă baie: 150 euro
  5. Perdele: 300 euro
  6. Corpuri iluminat: 450 euro
  7. Electrocasnice, electronice, aer condiţionat: 2.200 euro
  8. Accesorii: 600 euro

Pe unde a fost cazul, am adugat costul instalării şi montării, rezultatul este extrem de scump dar şi foarte frumos. Pur şi simplu am mobilat apartamentul, aşa cum mi-ar plăcea mie şi soţiei mele să fie mobilat, sperând că vom găsi chiriaşi care să aprecieze. Reţinem investiţia finală de 92,000 euro (achiziţie + mobilare).

Am sperat să terminăm într-o lună şi jumătate, la un moment dat am crezut că suntem gata, dar o ultimă întârziere a livrării bucătăriei, ne-a dus la fix două luni pentru a pregăti apartamentul de închirere. Despre închiriere în episodul următor.

Ce părere ai despre articol?
  • Inutil (10)
  • Insuficient (0)
  • Interesant (12)
  • Excelent (8)
Please share and like us:
0

Alte articole care te-ar putea interesa:

4 Comments for this entry

  • Serghei says:

    Da, cam scump, si mobila asta de 10K e o investitie cu un factor de risc foarte ridicat. Amenajarea interioara in general este o chestie legata de gustul fiecaruia. S-ar putea sa nu ii placa chiriasului sau la o eventuala vanzare a imobilului s-ar putea sa fii nevoit sa faci un discount urias la ea, in caz ca esti nevoit sa vinzi repede. Sau poate pur si simplu chiriasii, in dorinta de a economisi, cauta variante mobilate mai simplu si mai ieftin.
    Mobila e primul lucru la care poate renunta un chirias, chiar si pe segmentul de lux. La utilitatile de baza (frigider, masina de spalat si sa zicem aragaz/plita si aer conditionat) – nu – dar de ex. – cu ce il incalzeste pe cineva ca are o bucatarie super echipata la dispozitie – daca mananca aproape numai la restaurante + mancare rece acasa? Esentiale ca si corpuri sunt paturile (matrim. + canapea extens.), dulapuri cat mai multe si corpolente, un birou, cateva scaune si o masa. Poate si o mica biblioteca unde sa poti pune niste carti.
    Eu as fi optat pentru ceva spartan, strictul necesar, cu conditia sa fie trainic, si de ce nu – cochet + un minim de investitii in accesorii. (e foarte posibil ca si chiriasul sa vina cu propriile tablouri, obiecte decorative etc.) Exista si altii care vand mobila in afara de corporatiile de gen: Ikea, Mobexpert, Kika etc.; si aici m-as fi orientat exclusiv pe producatorii mai mici romani(producatori, nu importatori). Sunt cativa si in Bucuresti, dar trebuie cautati bine. Ca electrocasnice – e bine sa te orientezi in general spre chestii cu care stii ca nu vei avea probleme si clasa A+.
    E bine totusi ca ti-ai facut cheful si ca arata cum vrei tu (conteaza si asta in viata!) si astept cu interes clipa cand vei inchiria si vei calcula si un randament final al investitiei.
    Cu partea refinantarii – esti la curent cu noile norme BNR de inasprire a creditarii (mi ales forma ta, daca nu ma insel, – nevoi personale cu garantie ipotecara), nu? E bine ca te-ai asigurat pe 2 ani cu o dobanda fixa si pe lei dar astept cu interes si momentul in care vei incerca o refinantare. Sa speram ca o sa continui povestea cu un episod si atunci.
    Succes!

  • Florin says:

    Ai dreptate Serghei, insa cel putin legat de vanzarea apartamentului nu imi fac griji, nu intentionez sa il vand in orizontul de timp pe care il pot estima.

    Sunt constient ca as fi putut iesi mai bine la mobila, dar este foarte greu sa cauti producatori buni in Bucuresti, iar cand ii gasesti, abordarea lor in discutiile cu clientii este foarte balcanica.

    Da, normele BNR vor limita posibilitatile de creditare, mai ales la nevoi personale, unde se discuta o perioada maxima de 5 ani, fata de 9 ani pentru creditul meu si se discuta ca efectul pe termen scurt va fi exact acela de a opri valul de refinantari de credite si transfer de portofolii de la o banca la alta.

    Deocamdata nu ma ingrijorez si sper ca blogul sa ramana interesant inca doi ani, pana ajung sa scriu despre refinantare.

    Multumesc.

  • dixie says:

    Am ajuns la acest post dupa ce citisem pe cel cu pretentiile chiriasului…

    L-ai mobilat… pana la farfurii si cearceafuri ?! Intreb pentru ca de multe ori un chirias ar putea sa le aiba, sau si le cumpara singura (sa fie noi, ale lui).

    Te-ai gandit ca daca schimbi chiriasul, mobila poate fi semi-distrusa, si din nou pui cearceafuri si farfurii noi ?!

    Stiu ca ai acea luna garantie, dar spun din experienta propriu ca locul poate arata cam nasol dupa un chirias… nu poti stii dinainte.

    • Florin says:

      Da, am pus si farfurii si ceracefuri, gandindu-ma ca va veni un strain care este proaspat parasutat in Romania. Costul nu a fost mare, totul a fost cumpart de la Ikea. Dupa cum ai citit probabil, intr-adevar chiriasul le avea pe toate acestea asa ca mi le-a dat inapoi si am ramas cu ele. A fost o lectie buna si dupa ce s-a mutat am văzut că şi-a adus şi un raft de portabil cu cărţi, pe lângă tot felul de alte lucruri pe care le avea.

      Referitor la deteriorare, vezi răspunsul privitor la asigurarea de mobilă, ar trebui să acopere riscurile.

css.php