1252921_24584471Revin cu sfaturile despre finanţe personale şi copii, după o scurtă vacanţă. Acesta este al treilea şi ultimul articol din seria începută cu 3 ponturi despre bani şi copii şi continuată cu Bani pentru copii.

Am scris despre importanţa deciziilor personale, iar astăzi o să scriu despre cum să ghidonăm copii cu privire la anumite decizii, dar şi despre cum ar trebui să începem să economisim pentru viitorul lor. Toate cele trei subiecte despre care scriu astăzi au fost subiecte la care nu mă gândisem din timp, dar ulterior mi-am dat seama că sunt foarte importante. Încep cu o discuţie despre reclame, apoi continui cu un exemplu de a-i învăţa pe copii despre dobândă şi economisire şi termin cu o sugestie de economisire pentru copii.

1. Să le explicăm reclamele. Canalele TV de desene animate sunt acum pline de reclame la tot felul de jucării şi dacă le permitem celor mici să se uite la televizor, ei vor fi expuşi la acestea. Evident o variantă este să le interzicem canalele TV, dar nu este decât o soluţie temporară. Adevărul este că suntem bombardaţi cu reclame prin orice metodă posibilă şi mai degrabă decât să ferim copii de reclame, ar trebui să le explicăm.

Ceea ce le-am spus şi repetat copiilor mei de nenumărate ori este că scopul reclamelor este să îi facă pe ei să dea bani pe produsele respective. Nu pentru că jucăria respectivă este frumoasă, ci pentru că cei de la fabrica de jucării, vor să câştige cât mai mulţi bani.

Le-am mai spus şi că o jucărie căreia i se face reclamă va costa mai mult decât o jucărie la fel de frumoasă căreia nu i se face reclamă şi le-am mai spus că nu trebuie să-şi dorească o jucărie pentru că o văd la televizor, ci numai după ce o văd în realitate, eventual se joacă puţin cu ea la magazin.

Evident, explicaţia de mai sus, nu rezolvă decât parţial problema, reclamele sunt făcute să atragă interesul şi de câteva ori am căzut în capcana cumpărării unei jucării care s-a dovedit mult mai puţin interesantă decât părea în reclamă. Aşa că am folosit ocazia să le explic din nou, cum fabrica de jucării ne-a luat banii şi ne-a dat o jucărie care de fapt nu e prea frumoasă.

Explicaţiile de mai sus sunt cu atât mai apreciate de copii, cu cât oricum trebuie să cumpere jucăria respectivă din banii lor. Aşa că după doi ani de reclame şi explicaţii, am ajuns la stadiul în care copii se uită la televizor şi răspund cu voce tare la reclame după cum urmează:

Reclama: – Nerf … sau nimic
Copii: – Nimic!

2. Să-i învăţăm despre dobândă astfel încât să şi înţeleagă. Este foarte greu să-i înveţi pe copii despre dobândă, în condiţiile în care dobânda la bancă este de 0,35% pe lună, iar sumele pe care le au ei sunt foarte mici. Da, le-am explicat conceptul şi l-au înţeles, “dacă laşi banii la bancă, primeşti mai mulţi înapoi”, dar în primul rând apare tentaţia de a-i scoate ca să vadă că sunt mai mulţi şi mi-e teamă că după comision, nu prea am ce să le arăt la câte 100 de lei cât au ei în depozit. Aşa că am inventat o schemă foarte interesantă.

La fiecare 100 de lei pe care un copil o depune la bancă, eu le măresc alocaţia săptămânală cu 1 leu.

Astfel copilul vede rezultatul economisirii în fiecare săptămână şi este stimulat să economisească în continuare. Eu îi dau 50% anual dobândă peste ce îi dă banca, dar evident mai importantă este lecţia. Stimulentul îi ajută nu numai să strângă bani, dar îi încurajează să-i depună la bancă de unde le e mai greu să-i scoată sau să-i cheltuiască.

3. Să facem un cont de economii pentru copii. Am scris în primul articol din serie că alocaţia de la stat poate fi folosită pentru a educa copilul despre bani, dar în acelaşi timp ar trebui să ne gândim şi la viitorul lor. Dacă s-ar strânge toată alocaţia unui copil pe care o primeşte timp de 16 ani (după 2 până la 18) şi s-ar depune la bancă cu 5% dobândă, la finalul perioadei s-ar obţine 11.800 lei. O sumă interesantă dar poate nu suficientă.

Mai trebuie să ne gândim că merită să-i pregătim o sumă pentru perioada când va fi la facultate, pentru că dacă lăsăm pe mai târziu, s-ar putea ca necesarul să ne depăşească posibilităţile. În acest scop, trebuie să scriu că nu v-aş recomanda produsele de asigurări pentru copii, pentru că vin cu costuri şi contribuţii de asigurare, care de multe ori, egalează sau depăşesc dobânda la care v-aţi fi aşteptat.

Însă ar fi util să apelaţi la un cont de economii pentru copii de la o bancă. Acestea au diverse limitări, inclusiv condiţionarea dobânzii de neretragerea de bani până la majoratul copilului, dar de obicei au şi dobânzi mai atractive decât cele normale, pentru că sunt resurse atrase de bancă pe termen lung.

Ce părere ai despre articol?
  • Inutil (1)
  • Insuficient (1)
  • Interesant (9)
  • Excelent (8)

Alte articole care te-ar putea interesa:

2 Comments for this entry

  • cristi says:

    foarte interesant pontul 2 referitor la dobanda.
    Mai este ceva mai bun ,in afara de contul de economii pentru copii ‘KID CONT ‘ de la Trnsilvania, multumesc

    • Florin says:

      Eu la Kid Cont ma refeream, dar stiu sigur ca si alte banci au conturi de economii pentru copii.

Previous Post
«
Next Post
»
css.php