Declaratia 392 B

Revin cu o scurtă poveste situată undeva la intersecţia între finanţe personale, fiscalitate şi experienţe stupide cu instituţiile statului. Voi începe prin a vă spune că soţia mea îşi desfăşoară activitatea prin intermediul unui PFA (persoană fizică autorizată). Motivul pentru care face acest lucru este că a fost cea mai bună variantă de a-şi presta meseria, care este de altfel o profesie liberală.

Este în acelaşi timp una dintre cele mai eficiente metode de a obţine venituri, din punct de vedere fiscal pentru cei cu salarii peste medie. Dacă la un cost cu salariul de 1000 de lei atât un salariat cât şi un PFA rămân cu aproximativ 580 de lei (58%), odată cu creşterea veniturilor, un salariat rămâne cu mai puţini bani în mână (56% la 2000 lei, 55% la 4000 lei), în timp ce un PFA rămâne cu un procent mai mare,  aproximativ 71% şi respectiv 77% la sumele respective. Am folosit câteva ipoteze pentru a obţine aceste cifre, nu este obiectivul articolului să le dezbat, poate cu o altă ocazie.

Însă pentru desfăşurarea activităţii ca şi PFA, există o întreagă birocraţie care trebuie înţeleasă şi în cele din urmă învinsă. Este posibil să angajezi un contabil pentru a rezolva o parte din probleme, dar în afara faptului că îţi va mânca probabil 10% din venituri (şi atunci pierzi o mare parte din avantajul fiscal), nici măcar nu poate rezolva toată hârţogăraia pentru că trebuie să te prezinţi personal la diversele instituţii ale statului.

Nici măcar nu vreau să încep să povestesc despre cozile la care trebuie să stea soţia mea ca să i se calculeze tot felul de contribuţii la sănătate şi pensii, că se schimbă conturile în care trebuie virate sumele şi banii plătiţi se întorc, sau că statul îţi trimite o hârtie datată 15 ianuarie, care ajunge pe 26 martie în care sunt obligaţiile de plată cu scadenţă 25 martie, iar la plata pe 27 martie trebuie deja calculate penalităţi.

O să povestesc de declaraţiile care trebuie depuse. În principiu este o declaraţie mare şi lată şi atotcuprinzătoare, numită Declaraţia 200 care trebuie depusă o dată pe an şi care mai nou cumulează toate veniturile, cheltuielile şi taxele respectivului PFA. Sunt şi aici nişte absurdităţi, dar o să lungesc articolul prea mult şi vreau să ajung de fapt la altceva.

Respectiv la Declaraţia 392 B. În mod simplificat această declaraţie are ca unic scop clarificarea situaţiei respectivului PFA – trebuie să plătească TVA sau nu? Probabil pentru 95% din PFAuri răspunsul este nu, pentru că numai dacă încasezi venituri de peste 220,000 lei anual devii plătitor de TVA. Evident prima linie din Declaraţia 200 menţionată de mai sus este linia de venituri şi statul poate deduce imediat daca trebuie să plăteşti TVA sau nu, dar totuşi a inventat o nouă declaraţie ca să verifice acest lucru.

Această declaraţie trebuie depusă până la 25 februarie pentru anul care a trecut. În primii ani de activitate a soţiei n-am aflat despre această declaraţie, n-am depus-o şi nimeni nu a întrebat nimic, probabil şi la administraţia financiară se ştie că acestă declaraţie este inutilă. Totuşi în anul de graţie 2013, la insistenţele unei cunoştinţe am decis să depunem şi această declaraţie, cu o lună întârziere.

Prima deplasare, la Administraţia financiară – am vrut să depunem formularul 392 B – s-au uitat lung la declaraţie şi la noi şi ne-au spus să facem un memoriu prin care să explicăm de ce dorim să facem acest lucru sau să mergem la Direcţia declaraţii şi taxe.

A doua deplasare, la Direcţia declaraţii şi plată taxe (altă adresă) – ghişeul de declaraţii – am înaintat formularul 392 B – am primit aceeaşi privire lungă şi am fost îndrumaţi la ghişeul depuneri acte – coada fiind prea mare am revenit în altă zi.

A treia deplasare, am stat 30 minute la coadă la ghişeul depuneri acte – am înaintat formularul 392 B – am primit aceeaşi privire lungă şi mi s-a solicitat prezenţa persoanei în cauză, împreună cu o copie după buletin (soţia respectiv lucra ca să câştige bani, ca sa poată plăti taxe la stat).

A patra deplasare, înca 30 minute de coadă la ghişeul depuneri acte – am înaintat formularul 392 B – privirea lungă, cererea de copie buletin şi am fost poftiţi să aşteptăm. După 10 minute au chemat-o pe soţie la alt ghişeu pentru a semna nişte hârtii. După semnare a fost informată cu seninătate –

“Aţi fost amendată cu 250 de lei pentru nedepunerea declaraţiei 392 B în termenul legal. Vă rog plătiţi la casierie şi reveniţi”.

Evident 250 de lei reprezintă mai mult de o zi de muncă, dar ce să mai facem? După încă o coadă de 30 de minute ajungem la casierie cu amenda, unde ne aşteaptă o privire lungă … şi încă 10 de minute de aşteptare, timp în care activitatea casieriei se întrerupe pentru a se clarifica ce înregistrări trebuie făcute pentru plata respectivei amenzi, spre disperarea tuturor celor ce-şi aşteptau rândul. Reuşim să plătim şi ne întoarcem la ghişeul depuneri acte, unde le înmânăm dovada plăţii şi declaraţia 392 B. Răspunsul primit a fost incredibil:

“Vă înregistrez plata amenzii, dar nu vă pot lua declaraţia 392 B, mergeţi la Administraţia financiară ca să o depuneţi.”

Deci, patru deplasări, peste două ore de coadă, 250 de lei plătiţi şi n-am putut depune nenorocita de declaraţie.

Rezolvarea problemei: am renunţat să o mai depunem (oricum amenda e plătită) şi dacă aveţi PFA şi probabil n-aţi depus niciodată această declaraţie, vă sfătuiesc să faceţi la fel şi în continuare.

Sper că acest articol va fi regăsit de cei care vor să ştie mai multe despre această declaraţie şi sper că îi va ajuta.

Please share and like us:

0

Alte articole care te-ar putea interesa: