Atunci când am auzit de conceptul de “asigurare de viaţă” am fost destul de intrigat. Un timp am crezut că dacă eşti asigurat împotriva unui eveniment nefericit, acel eveniment nu se întâmplă. Asta ar însemna că dacă ai o asigurare de viaţă eşti nemuritor, într-adevăr asta ar fi o propunere interesantă, dacă ar putea fi oferită de companiile de asigurări, sunt convins că numărul celor asiguraţi ar creşte exponenţial.
În faza a doua am înţeles că de fapt asigurarea nu-şi garantează că nu se întâmplă nimic rău, dar te compensează pentru răul suferit. Abordarea precaută a părinţilor mei a fost o sursă foarte bună de a învăţa şi a înţelege întâi cum funcţionează sistemul în practică.
Totuşi aplicabilitatea principiului în cazul asigurării de viaţă este mult mai interesantă. Nu mă refer la asigurarea de sănătate aici, care ar putea compensa eventuale tratamente necesare, dar dacă mori, ce mai poate să-ţi facă asiguratorul ca să te compenseze? După cum ştim, răspunsul este că îţi dă bani, punând astfel o valoare monetară pe viaţa unei persoane. Este evident că oricare ar fi suma în cauză, nu va compensa pierderea persoanei dragi de către familie şi apropiaţi şi de fapt aceasta nici nu este menirea asigurării de viaţă.
Asigurarea de viaţă este un produs financiar inventat în secolul XVIII în Marea Britanie de către un episcop şi un negustor de cărţi cu scopul de a ajuta văduvele şi copii decedaţilor. Prima companie de asigurări din lume a rămas în activitate 160 de ani, după care a fost preluată de compania care poartă astăzi numele Aviva.
Ca mai toate invenţiile din lume, asigurările de viaţă au fost dezvoltate pentru o cauză nobilă şi au devenit un instrument util în gestiunea finanţelor personale. Din păcate, odată cu evoluţia societăţii şi a corporaţiilor, această cauză nobilă se pierde într-un amalgam de marketing, tehnici de vânzare şi contracte stufoase.
Scopul primei societăţi asigurări de viaţă din lume, era ca fiecare membru al societăţii să plătească o sumă fixă şi modică, iar la sfârşitul fiecărui an, sumele rezultate se împărţeau familiilor celor care muriseră în anul respectiv.
De acolo şi până la industria asigurărilor de viaţă din prezent este o cale lungă. Însă, consider că abordarea corectă a unei asigurări de viaţă din punct de vedere al finanţelor personale trebuie să ia în considerare acele aspecte care au stat la baza inventării produsului:
- Se întrebuinţează conceptul de a pune în comun contribuţii mici de către mai multe persoane, pentru a fi protejat de riscuri care au o probabilitate mică dar un efect mare
- Necesitatea produsului este dată de gradul de depedenţă financiară a unor persoane, de viaţa şi activitatea altei persoane
- Scopul produsului este de a-i ajuta financiar pe aceia care sunt afectaţi financiar de moartea unei persoane
- În consecinţă tipul de asigurare şi valoarea asigurării trebuie să ia în calcul existenţa şi mărimea acestei necesităţi financiare
Exemplu: În urmă cu 6 ani mi-am făcut prima şi sper singura asigurare de viaţă de care voi avea nevoie.
Motivul principal: dezechilibrul de venituri din familie, soţia mea aflată la începutul carierei medicale câştiga o sumă infimă în raport cu necesităţile unui trai decent, iar familia noastră tocmai se îmbogăţise cu primul copil. În acest context, veniturile mele reprezentau 90% din veniturile familiei, iar în cazul în care m-ar fi călcat tramvaiul (am un fix că aşa voi muri), dificultăţile financiare ale celor dragi mie ar fi fost de nesuportat.
Suma asigurată: Am considerat valoarea necesară pentru a acoperi nevoile celor dragi timp de cinci ani, ca fiind o sumă suficientă pentru a atenua mare parte din dificultăţi în cazul incidentului nedorit.
Perioada asigurată: Am încheiat o poliţă cu durata de 15 ani, având în acelaşi timp obiectivul ca până la finalul perioadei să reuşim să creştem economiile familiei şi să echilibrăm sursele de venit astfel încât să reducem dependenţa de veniturile din munca mea.
Tipul de asigurare şi prima: Am discutat cu mai multe companii de asigurări, până am găsit produsul care se plia cel mai bine nevoilor noastre: am încheiat o asigurare a căror prime cumulate în cei 15 ani, reprezentau 6% din suma încasată în cazul decesului. Din alt punct de vedere, costul anual al asigurării reprezenta 1% din veniturile familiei, deci nu afecta semnificativ bugetul.
Rezultat: O asigurare ieftină, de valoare mare, pe care nu regret nici o secundă că am plătit-o în ultimii 6 ani. Iar acum unul din obiectivele familiei este ca în următorii 9 ani să strângem suma echivalentă cu valoarea asigurării, pentru a ne acoperi singuri riscurile respective, la cost zero.
Pe de altă parte, am văzut recent la televizor reclame ale campaniei AXA de a promova produsele de asigurări sub sloganul: O Chestiune de bani. Da, titlul este corect, este o chestiune de bani, dar din păcate scopul campaniei nu este deloc de a face educaţie, ci doar de a menţiona nişte concepte vagi şi apoi a trimite persoanele interesate către agenţii companiei de asigurări. Şi după cum ştim, scopul agenţilor nu este să facă educaţie, ci să vândă.
Sfatul legat de finanţe personale este:
Evaluaţi situaţia familiei pentru a vedea dacă se îndeplinesc condiţiile pentru ca cineva să aibă nevoie de o asigurare de viaţă pentru protecţia celorlalţi şi numai dacă este cazul, faceţi demersurile necesare pentru a găsi produsul ideal care acoperă principalele riscuri cu minim de cost.
Ce este de învăţat din acest sfat
Produsele de asigurări de viaţă nu sunt pentru oricine, dar există o categorie de persoane pentru care aceste asigurări sunt un produs ideal – de obicei sunt tineri, au o familie şi unul sau mai mulţi copii, iar un singur adult nu poate asigura cheltuielile întregii familii.
Un alt caz la care mă gândesc este cel al persoanelor mai în vârstă care îşi văd copiii la începutul vieţii, dar fără resurse şi fără posibilitatea de a se descurca deocamdată pe cont propriu. În acest caz, o asigurare pe termen de 5 ani, ar fi suficientă pentru a da şansa tinerilor să-şi găsească drumul în lume, chiar dacă unul din părinţi iese prematur din viaţa lor.
Sa inteleg ca daca ai avea suma economisita suma pe care ti-o da asigurarea in cazul evenimentului, nu ai mai fi apelat la aceasta asigurare? Si eu imi pun aceasta problema, am facut asigurarea pentru ca am un copil minor, dar ma gandesc sincer daca nu e doar un cost…
Daca s-ar intampla evenimentul, nu stiu daca suma primita de la asigurari va schimba cu ceva viata copilului… Daca as pune in banca sa zicem aceasta suma pe numele lui fara sa ma ating de ei, ar merita mai bine decat asigurarea propriu-zisa?
Exact. Cat timp insa produsul este o asigurare, se intelege ca nu exista acea suma economisita la momentul asigurarii.
Daca avem insa o asigurare combinata cu un produs de investitii, eu as prefera sa platesc numai asigurarea si sa economisesc banii la banca separat, fara sa platesc comisioane firmei de asigurari pentru asta.
De altfel eu asa voi si face in a doua parte anului curent, cand voi incepe sa pun sume de-o parte pentru nevoile viitoare ale copiilor.