De când m-am apucat să scriu acest blog, am citit mai multe cărţi şi articole de psihologie, căutând să înţeleg de ce luăm deciziile financiare pe care ajungem să le luăm, de ce unii oameni ajung să fie executaţi silit de bancă, iar alţii se îmbogăţesc, de ce unii sunt fericiţi şi alţii nu. Şi nu în ultimul rând, de ce oamenii au atitudini atât de diferite faţă de investiţii şi faţă de risc.

Dacă era simplu aş fi putut scrie un articol despre asta, dar concluzia este că nu e simplu deloc. Însă, chiar dacă nu am aflat răspunsurile la întrebările iniţiale, am aflat informaţii despre subiecte la care nu mă gândisem la început.

Cum ar fi capacitatea noastră de a ne imagina situaţii care nu există în prezent, capacitatea de a ne gândi la viitor. Asta este destul de important în viaţa fiecăruia, dacă ne-am gândi numai şi numai la prezent, atunci viaţa ar fi percepută cu totul altfel, am fi nişte furnicuţe care n-au nevoie de weekend, care acţionează întotdeauna instinctual pentru a-şi satisface nevoile de bază.

Cu un exemplu foarte simplu putem demonstra că abilitatea de a ne imagina viitorul se învaţă în timp. Când o întreb pe fetiţa mea de 3 ani ce vrea să se facă atunci când se va face mare, răspunsul vine foarte prompt: ‘scafandlu‘. De fapt ea răspunde la întrebarea “Dacă ai fi mare acum, ce ai vrea să te faci ?”. Pe măsură ce va creşte, va putea să evalueze mai corect ce ar dori să facă şi dacă scufundările sunt într-adevăr o carieră de interes pe termen lung.

Capacitatea de a ne imagina viitorul are însă o problemă practică. Majoritatea oamenilor au aşteptări nerealist de optimiste cu privire la viitor. Un studiu a arătat că aşteptările noastre cu privire la speranţa de viaţă sunt mai mari decât spune statistica şi în acelaşi timp probabilitatea de a suferi un atac de inimă este mai mare decât ne imaginăm. Copiii noştri au şanse mai mici să devină nişte genii decât ar crede fiecare părinte, însă pe de altă parte, riscul părinţilor de a cădea în patima alcoolului este mai mare decât ar crede fiecare.

O altă descoperire interesantă este că anticiparea şi imaginarea unor evenimente neplăcute, diminuează senzaţiile negative pe care le percepem atunci când se întâmplă efectiv, dar sunt un motiv puternic de stress atunci când ne gândim la ele.

Mergând şi mai departe, s-a căutat motivul pentru care 12% din gândurile noastre se referă la viitor şi fac apel la imaginaţie şi s-a descoperit că există o legătură cu senzaţia de control. Oamenii au o nevoie fundamentală de a-şi exercita controlul asupra diferitelor aspecte, cu cât mai mult cu atât mai plăcut, până la a se dovedi că inclusiv starea generală de sănătate este influenţată de nivelul de control pe care îl percepem a-l avea asupra celor dimprejur.

Aşa că petrecem timp gândindu-ne la viitor pentru că ne dă senzaţia de control, ne construim mental aşteptări şi planuri, uneori includem şi alţi oameni în planurile noastre, pentru ca apoi viaţa să ne arate că realitatea este aproape întotdeauna diferită de planul pe care l-am făcut. Şi asta pentru că viitorul este fundamental diferit de ceea creierul fiecăruia îşi imaginează despre viitor. De aceea vremea variază atât de des faţă de previziunile specialiştilor de la meteo şi de aceea atunci când analiştii economici îşi prezintă previziunile elaborate, acestea nu se adeveresc decât din întâmplare.

Sunt şase motive care explică de ce greşim aproape întotdeauna atunci când ne imaginăm viitorul:

  • subiectivismul;
  • realismul;
  • prezentismul;
  • raţionalizarea, şi
  • “corigibilitatea”

Le găsiţi detaliate şi argumentate în cartea Stumbling on Happiness, scrisă de Daniel Gilbert, profesor de psihologie la Harvard. Dacă ajungeţi până la sfârşit, găsiţi şi un remediu pentru deficienţele de imaginaţie ale fiecăruia. Însă nu o să stric surpriza.

Ce părere ai despre articol?
  • Inutil (1)
  • Insuficient (1)
  • Interesant (5)
  • Excelent (3)
Please share and like us:
0

Alte articole care te-ar putea interesa:

2 Comments for this entry

css.php