Vorbind de finanţe personale, vom ajunge inevitabil să vorbim despre industria financiară. Denumirea corectă este de servicii financiare, dar termenul nu surprinde în totalitate caracteristicile sectorului. Este o industrie în adevăratul sens al cuvântului, formată în principal din angajaţi care prestează activităţi repetitive şi individualizate, pentru a obţine în final o gamă de produse foarte complexe şi puţin înţelese chiar de către cei care lucrează în industria respectivă.
Să ne gândim la muncitorul care lucrează pe bandă la fabricarea unei maşini, el strânge un şurub toată ziua, sau montează un geam pe cheder, dar nu ar putea să facă singur o maşină şi nici nu înţelege în cel mai mic detaliu cum funcţionează un automobil. La fel sunt şi majoritatea angajaţilor din domeniul financiar, ştiu să-şi facă foarte bine meseria, de exemplu să vândă un credit, dar nu cunosc toate procedurile pentru ca banca să acorde un credit şi apoi să îl recupereze cu succes, pornind de la atragerea de finanţare şi încheind cu încasarea ultimei rate.
Am mulţi prieteni în domeniul bancar şi ştiu că vor citi acest articol şi poate nu vor fi de acord cu această afirmaţie. Aşa că voi pune altfel problema: credeţi că oricare angajaţ al unei bănci ar putea să-şi deschidă chiar el o bancă? Răspunsul va fi cu siguranţă „Nu, pentru că …”.
Ajunşi aici, voi repeta că activităţile din industria financiară sunt deosebit de complicate şi nu sunt în măsură să le descriu în detaliu şi nici nu cred că ar avea rost ca cititorii să-şi bată capul cu asta. Nu cred că sunteţi curioşi cum funcţionează exact maşina, nu? Important este să pornească la prima cheie şi pe soare şi pe frig.
Aşa cum sunt mai multe categorii de vehicule, aşa sunt mai multe tipuri de organizaţii în industria financiară, care se ocupă cu gestiunea banilor: băncile, companiile de asigurări, fondurile de investiţii, companiile de brokeraj şi cele ce se ocupă cu tradingul de instrumente financiare, tot felul de IFN-uri (instituţii financiare nebancare: companii de leasing, de credite de consum, etc). Toate acestea sunt de interes pentru acest blog, iar în timp şi cu răbdare o să scriu câte ceva despre fiecare dintre ele.
Serviciile financiare au apărut la scurt timp după ce au apărut banii şi tot atunci au apărut şi finanţele personale. Pentru câteva mii de ani, negustorii de mărfuri au fost şi negustori de bani, dar rădăcinile finanţelor, ca industrie de sine stătătoare, sunt plasate în Italia Renascentistă a secolului 14 pe tarabele negustorilor de bani florentini. Am făcut trimiteri la istorie pentru ca să se înţeleagă că sistemul financiar nu este o invenţie malefică a secolului 20, care va duce la prăbuşirea sistemului capitalist, ci o gamă de servicii existente de mii de ani, care s-au dezvoltat gradual în ritm comparabil cu cel al civilizaţiei umane.
Rolul de bază al serviciilor financiare este intermedierea monetară, unii oameni au bani şi îi vând, alţii nu îi au şi îi cumpără. Aceasta rămâne esenţa industriei, fie că vorbim de un depozit şi de un credit, sau de o asigurare Casco, sau de hulitele CDO-uri care au declanşat criza financiară din 2008. Din această intermediere financiară trăieşte cam 2-3% din populaţie şi aduce o contribuţie la produsul intern brut de 8-9% în ţările dezvoltate. În acest context, fiecare dintre noi are nevoie de diverse servicii financiare, pe care industria financiară se grăbeşte să ni le satisfacă prin diverse produse.
Odată lămuriţi că nu are rost să încercăm să înţelegem în cel mai mic detaliu cum funcţionează o bancă, citind cele de mai sus, o să ne dăm seama că mai important este să ştim care sunt serviciile financiare de care avem nevoie şi de unde le procurăm în modul cel mai eficient.
Sfatul legat de finanţe personale este:
Luaţi-vă două minute, ca să vă gândiţi la produsele financiare pe care le folosiţi şi motivul pentru care le-aţi ales, iar apoi citiţi mai departe.
Ce este de învăţat din acest sfat
Ideal ar fi ca după ce urmaţi sfatul de mai sus, să ajungeţi la concluzia că folosiţi serviciile financiare ca să vă uşuraţi viaţa de zi cu zi, ca să vă plasaţi economiile făcute pentru a satisface nevoi economice viitoare şi ca să vă protejaţi de potenţiale riscuri. Evident că dacă toţi am avea economii, băncile n-ar avea cui să le împrumute, aşa că inevitabil vor fi unii dintre noi care folosesc produse financiare pentru a satisface nevoi prezente sau din trecut, gen: locuinţă, educaţie, siguranţă, confort, sănătate, etc.
Nu am epuizat nici pe departe acest subiect … aşa că o să mai scriu pe această temă în viitor.
