Deşi primul meu articol despre finanţe personale a făcut referire directă la contribuţia în bani pentru beneficiul societăţii, n-am mai revenit la subiect, concentrându-mă pe alte aspecte. Încă am multe de spus privind modul de a folosi banii pentru ajutorarea altora, iar astăzi voi scrie despre ajutorarea celor care suferă de foame.
Una dintre expresiile cele mai des întâlnite la cerşetorii din România şi nu numai este
Dă-mi te rog bani să-mi iau de mâncare.
Chiar dacă mulţi se îndoiesc că banii respectivi sunt folosiţi pentru mâncare, abordarea are destul de mult succes, apelând la ceva dinăuntrul nostru care ne împinge să-i ajutăm şi pe alţii să mănânce. Ca şi reacţie, unele persoane le dau bani, iar celelalte nu spun nimic şi trec mai departe. Cred că aproape nimeni nu poate răspunde “Nu” la această întrebare.
Ceea ce nu-mi place însă în abordarea cerşetorilor, este că se folosesc de anumite avantaje pentru a apela la generozitatea fiecăruia, stau lângă biserici, lângă magazine, în locuri unde eşti mai deschis la a ajuta pe cineva care pretinde că suferă de foame. Dacă ar fi sute de cerşetori în faţa fiecărui magazin sau biserici, aş crede că într-adevăr ei sunt cei care au nevoie de ajutor şi s-au strâns în locul unde pot să-l primească, dar nu sunt decât câţiva şi atunci te întrebi pe bună dreptate dacă ei sunt toţi cei care au nevoie de ajutor, sau sunt nişte “profesionişti” care au exclusivitate pe o locaţie bănoasă.
Este mult mai logic să crezi că cei care suferă de foame nu sunt în apropierea noastră, ci sunt în cartiere mărginaşe, în sate uitate de lume, în ţări îndepărate şi mergând mai departe cu logica, este chiar mai probabil ca o sumă fixă să ajute mai mult pe cineva aflat într-o zonă mai săracă, decât pe altcineva care va folosi banii ca să cumpere mâncare de la buticul din centru, pe lângă care cerşeşte.
Bun, de aici avem o problemă de eficienţă, cum faci să ajungă banii tăi în locurile unde este mai mare nevoie de ei, iar impactul lor să fie maxim? Răspunsul este
– prin intermediul organizaţiilor specializate
Unele dintre acestea reuşesc în mod remarcabil să folosească în cel mai eficient mod o sumă de bani pentru a hrăni persoane aflate în locuri unde chiar este nevoie de ajutor. Şi acum exemplul care m-a făcut să scriu acest articol, săptămâna trecută mi-a sărit ochiul la o reclamă pe un website care invita la donaţii pentru a trimite mâncare în ţările din Sahel. Campania este organizată de World Food Programme, cea mai mare agenţie umanitară pentru lupta împotriva foametei aflată sub girul ONU. Ceea ce au reuşit este să hrănească o persoană adultă cu cu 2 lei pe zi, o eficienţă imposibilă în România. Donaţia se poate face cu costuri minime printr-o plată cu cardul. Acesta este modul în care prefer să ajut societatea, astfel încât impactul să fie maxim, pentru o sumă anume. Mai mult, după ce am făcut plata, sistemul lor a regăsit faptul că în urmă cu un an am donat o sumă similară pentru a trimite mâncare în Cornul Africii, a fost o senzaţie plăcută să mi se reamintească asta.
Şi absolut sincer, ce îl îndreptăţeşte pe cerşetorul de la colţul străzii să primească ajutor mai mult decât un alt om aflat într-o ţară atât de săracă încât nici nu are de la cine să ceară?
Sfatul cu privire la finanţele personale este:
Folosiţi o parte din banii economisiţi pentru a-i ajutora pe cei care au nevoie. Sentimentul este minunat.
Ce este de învăţat din acest sfat:
Contează nu numai intenţia (cum spune mama mea) dar şi modalitatea şi eficienţa prin care se foloseşte ajutorul tău. Şi nu este greu să iei o decizie eficientă. Nu mai greu decât să-ţi gestionezi finanţele personale.
PS: Câteva zile după cele prezentate mai sus, un cerşetor mi-a cerut bani pentru mâncare în faţa supermarketului. Nu i-am dat, nici n-am trecut mai departe, ci i-am spus “Nu”. N-am avut de ce să mă simt ruşinat făcând asta. Atunci el mi-a spus “Puteţi să-mi cumpăraţi o pâine atunci?”. O altă abordare, mult mai convingătoare care m-a făcut bineînţeles să-i cumpăr o pâine cu 2 lei chiar dacă poate n-o să-i ajungă pentru toată ziua.
