N-am apucat să scriu prea mult despre diversele taxe şi impozite româneşti pentru că nu mă simt comfortabil să încep. În primul rând nu sunt un expert în taxe, dar în al doilea rând, dacă e vorba de taxe mă documentez singur înainte să fac cum îmi spune cineva. Rezultatul este că în general ştiu ce şi cum se taxează şi care este diferenţa de taxare între a fi salariat, PFA sau societate comercială în România. Am studiat într-o anumită măsura şi taxele din Bulgaria şi Cipru ca să înţeleg cam la ce nivel al unei afaceri, ar fi utilă o “reorganizare a structurii societăţii”.
Dar când primesc întrebări referitoare la cum se aplică taxele din alte ţări, sau în ce măsură se datorează impozit în România pentru diverse activităţi prestate în străinătate, recunosc că nu am cum să ştiu toate astea. Pe de altă parte, dacă sumele nu sunt mari, nu merită să plăteşti o firmă de taxe să analizeze implicaţiile pentru că de când lucram în Big4 ştiu că serviciile acestea nu sunt în nici un caz ieftine.
Dacă sunteţi în cazul în care locuţi în România şi aveţi venituri din străinătate, este util să citiţi Declaraţia 201 ca să vedeţi ce trebuie să declaraţi şi să plătiţi. Evident întrebarea este cum poate să te descopere statul în cazul în care nu declari veniturile respective. Dar în filozofia mea, dacă ai de declarat şi plătit un impozit trebuie să-l plăteşti, nu să te întrebi dacă statul poate să te prindă.
Mai există însă şi situaţia tot mai des întâlnită în care unele persoane au locuit în străinătate şi au avut venituri pentru care au plătit diverse taxe, multe anticipat. Cât timp persoana nu a locuit în România, aceste venituri nu se mai impozitează odată. Însă este evident că este foarte dificil pentru o persoană care lucrează câţiva ani în străinătate să înţeleagă sistemul fiscal al ţării respective şi ce beneficii are de pe urma plăţii taxelor. În unele ţări poate beneficia de pensie, în altele de rambursări de taxe, dar oare ce procent dintre cei care au aceste drepturi le folosesc?
Foarte puţini, ceea ce lasă loc apariţiei unor firme ca Euro-Tax, care se ocupă de recuperarea unor astfel de taxe din diverse ţări europene. Ce este extraordinar în modul de lucru al firmei este că nu plăteşti o taxă de consultanţă, practic, doar dacă îţi recuperează vreun ban, îţi reţin un procent, mai rar aşa un model de afaceri win-win în industria de consultanţă.
Din alt punct de vedere însă, există varianta în care se pot transfera o parte din venituri în străinătate şi aici nu mă refer numai la Bulgaria şi Cipru sunt destinaţii favorite ale celor ce aleg să plătească taxe în străinătate, dar există şi situaţii mai complexe, de exemplu am cunoscut un român care are domiciliul în insulele Bermude şi are grijă să nu stea mai mult de 6 luni pe an în România pentru a nu plăti nici o taxă pe venit în ţara noastră.
Sfatul cu privire la finanţele personale este:
Şi gestionarea taxelor este inclusă în sfera finanţelor personale, atât cele din ţară, cât şi cele din străinătate.
Ce este de învăţat din acest sfat:
Mulţi români lucrează în străinătate, sau au venituri din străinătate, ar fi recomandat să facă minimul de demersuri necesare pentru a-şi regla situaţia taxelor ceea ce poate să-i coste bani, dar uneori poate să le aducă bani (vezi Euro-Tax mai sus)
un articol echilibrat, menit sa-ti deschida “apetitul” pentru acest subiect, mult mai important decat il percepe publicul larg