A durat mii de ani pentru civilizaţia umană să ajungă la nivelul de astăzi. Şi existenţa şi modul de utilizare al banilor a evoluat în paralel.
Istoria ne învaţă despre oamenii din epoca de piatră care făceau schimburi prin daruri. Cine avea mai mult dăruia celui care avea mai puţin şi acesta îi dădea în schimb respect, supunere, ajutor. Iar comunitatea lor a progresat (vezi grafice – click pentru mărire).
Şi copiii mici se comportă la fel până la o vârstă, se obişnuiesc foarte uşor să primească daruri şi să dea înapoi dragoste părinţilor, iar atunci când capată conştiinţa de sine, au o etapă când dăruiesc ceea ce au sau ceea ce se întâmplă să le cadă în mână: o jucărie unui alt copil, o bucată de hârtie colorată bunicilor sau un desen părinţilor.
Cu cât comunitatea este mai mică, cu atât darurile sunt mai des folosite chiar de către adulţi în zilele noastre – în mici sate în care fermierii se ajută unii pe ceilalţi, cei mai nevoiaşi sunt susţinuţi, iar cei care dăruiesc cel mai mult sunt mai respectaţi. A da de mâncare oricărui oaspete este o tradiţie bine înrădăcinată în satele din România şi a refuza un dar este echivalent cu o jignire.
O să vă întrebaţi ce rost are acest subiect asta în discuţia noastră despre finanţe personale – aici este prima piatră, pe care trebuie să construim castelul cunoaşterii şi înţelegerii banilor şi conceptelor financiare.
Aşa cum dăruiau cei din epoca de piatră, aşa cum dăruiesc copiii şi aşa cum dăruiesc micii fermieri, trebuie să continuăm să dăruim şi noi pentru că este un sentiment minunat şi pentru că astfel înţelegem valoarea sentimentală a banilor pe care i-am obţinut prin muncă sau din diverse alte surse.
Primul sfat legat de finanţe personale este:
Daţi un dar unei persoane sau instituţii care are nevoie – câţiva lei unui bătrân care îşi vinde în târg stecherele vechi din casă; nişte bani în cutia milei la biserică; 50 de lei donaţi online către Fundaţia United Way sau altă fundaţie. Mai sunt şi alte variante, să ospătaţi un călător, să luaţi un autostopist cu maşina şi să nu-i cereţi bani, etc.
Ce este de învăţat din această sfat:
Valoarea banilor constă în scopul pentru care îi folosiţi. Şi putem începe prin a ajuta pe cineva care are nevoie de ajutor, asta ne face umani şi banii sunt un mod prin care ne exprimăm umanitatea, nu un scop în viaţă, nu o sursă de stres şi nu ceva ce trebuie să extragem de la alţii pentru a ne satisface nevoi frivole.
Mai jos am adăugat un desen cu “pietrele” cu care aş vrea să construim un castel al cunoştinţelor despre finanţe personale, sau un turn, depinde de imaginaţia fiecăruia. Click pe poză pentru mărire.
Notă: 50 de lei au fost donaţi în cursul scrierii acestui post către Fundaţia United Way :)
Nu ma asteptam ca primul sfat cu referire la finantele personale sa fie de asa natura. Sunt surprins placut. Uneori, astfel de gesturi le faci fara sa realizezi acest lucru.
O intrebare am. Ce sa inteleg prin “extragerea” banilor ? Este vorba si de plata salariilor ?
Multumesc!
Când spun că banii nu sunt ceva ce ar trebui să extragem de la alţii, spun că nu trebuie să căutăm să obţinem maximum de bani de la altcineva (persoană sau instituţie) numai pentru ca să îi irosim la rândul nostru pe ceva ce nu avem nevoie şi nu ne aduce mari satisfacţii.
Şi când spun “extragem”, spun că cealaltă parte este forţată de împrejurări să plătească mai mult decât face un anume serviciu sau produs.
Cele de mai sus îţi răspund la întrebare?
Da.
Iti multumesc!