În urmă cu şase ani şi jumătate scriam cum şi mai ales când ar trebui ca cineva să îşi facă asigurare de viaţă cu exemplu personal. Fiind în vacanţă în această vară am uitat să îmi plătesc prima de asigurare de viaţă, iar asigurătorul meu a uitat să mă notifice că sunt în întârziere şi risc anularea poliţei. Aşa că am primit direct notificarea de reziliere a poliţei acum o săptămână şi după ce mi-am făcut nişte calcule am realizat că de fapt nu mai am nevoie de poliţa respectivă. Să vedem cum şi de ce:
Motivul principal: Spuneam acum 6 ani că în familie exista un dezechilibru important între veniturile soţilor 90% vs 10% din veniturile totale. Între timp, veniturile sunt defalcate aproximativ 50% + 25% + 25%, unde primele sunt veniturile mele, apoi sunt cele ale soţiei şi al treilea factor sunt venituri pasive (despre care mă mir că nu am scris nimic până acum). Pe de-o parte se vede că riscurile de dificultăţi financiare au scăzut semnificativ, pe de altă parte, considerând sumele alocate pentru economisire, chiar şi cu 50% din venituri tot se acoperă cheltuielile curente şi ocazionale precum şi ratele curente pentru creditele imobiliare.
Obiectivul iniţial: Încă de când am făcut asigurarea, ne-am setat ca obiectiv să creştem economiile şi să echilibrăm veniturile şi ambele obiective au fost îndeplinite în cursul acestui an. A fost nevoie de numai 13 ani din cei 15 ai poliţei de asigurare.
Costuri: În cei 13 ani totalul primelor plătite a fost de 5% din suma asigurată, sunt bani pierduţi definitiv, dar consider că este o sumă rezonabilă şi nu îmi pare rău că nu îi mai am. Mai mult chiar, dacă în primii ani asigurarea costa 1% din veniturile familiei, odată cu creşterea veniturilor, costul asigurării a ajuns la 0,3% din veniturile anuale, nesemnificativ.
Planul de asigurare intern: Aşa cum spuneam, în acest moment familia noastră nu are nevoie de o firmă de asigurări, avem deja economii care depăşesc suma asigurată în vechea poliţă de viaţă şi de 8 ani am pornit un plan intern de asigurare a sumelor necesare copiilor pentru facultate. Iniţial a fost un plan printr-o firmă de asigurări care ne-a fost “făcut cadou” de mama mea. Făcut cadou în accepţiunea ei era că ne-a plătit primii doi ani ai poliţei şi apoi ne-a îndemnat să continuăm ca să nu pierdem banii. Am reuşit însă să îngheţăm planul de asigurare până la vârsta de 18 ani a copiilor şi în schimb punem de-o parte aceeaşi sumă anual în Kid Cont. Am făcut acest lucru indiferent de creditele pe care le aveam de plătit, indiferent cât de greu ne-a fost, ca şi cum am fi avut un plan de asigurare cu contribuţii obligatorii.
Sfatul legat de finanţe personale este:
Deciziile financiare ţin de situaţia personală şi de evaluarea obiectivă a riscurilor, costurilor şi randamentelor la un moment dat. Ocazional deciziile trebuie reevaluate tot obiectiv.
Ce este de învăţat din acest sfat:
Ceea ce era un produs financiar perfect pentru mine acum 13 ani, este un produs financiar inutil în prezent. Ceea ce este potrivit unei persoane sau familii astăzi nu are sens pentru altă persoană sau familie. Nu este o ştiinţă extrem de complicată, dar trebuie să ne ţinem ochii pe minge, cum spun englezii.
