1187284_52452863Când vorbim despre finanţele noastre personale, ne referim la familie, deci şi la copii. Aşa că aş vrea să profit de faptul că ne apropiem de 1 iunie ca să introduc câteva sfaturi despre cum să îi învăţaţi pe copii despre bani şi finanţe personale.

Încep prin a spune că este cu atât mai bine cu cât educaţia copiilor despre bani începe mai devreme. Banii sunt un concept destul de abstract pentru copii, când sunt mici, nu îşi pun problema de unde vin, cum nu îşi pun problema nici de unde vine mâncarea. Pe la 3-4 ani realizează că mâncarea vine de la supermarket, iar banii de la bancă, dar nu realizează care sunt regulile jocului. Cred că mulţi părinţi au avut la un moment dat dialogul de mai jos:

– Mami, vreau o jucărie
– Costă prea scurt şi nu avem bani, dragul meu
– Atunci du-te la bancă şi mai ia nişte bani

… cu variaţiunile “caută în portofel”, “plăteşte cu cardul”, “scoate de la bancomat”.

Din acest moment trebuie să începeţi să învăţaţi copilul despre bani şi finanţe personale. Ca şi în alte situaţii, copiii învaţă prin repetiţie, aşa că va trebui să le spuneţi de multe ori acelaşi lucru, poate ar fi bine chiar să le spuneţi fără să întrebe până auziţi de la ei “Ştiu mami, mi-ai mai spus”.

Trebuie să vă spun că eu am început foarte devreme cu cei doi copii ai mei aşa că voi alterna sfaturile cu experienţe personale aşa cum cred că este cel mai util şi interesant. Începem azi cu 3 sfaturi, şi voi continua în săptămânile următoare:

1. Când copiii învaţă să numere, înseamnă că puteţi să începeţi să-i învăţaţi despre bani. Arătaţi-le cifrele de pe fiecare bancnotă şi trimiteţi-i să plătească diverse produse. De altfel, trebuie să ştiţi că unui minor îi este permis să facă acte juridice de mică valoare (cumpărături) fără să fie specificată o vârstă minimă.

La început copiii nu îşi dau seama că ce este important la bani este suma înscrisă şi de aceea îmi amintesc în copilărie că cel mai mic din grupul de prieteni care jucam Monopoly voia întotdeauna să fie plătit în hârtii de 1, ca să aibă mai mulţi bani. Am trecut prin aceeaşi etapă cu copiii mei.

2. Introduceţi o alocaţie pentru copii şi o categorie de cheltuieli rezervate acestora. Pentru aceasta puteţi folosi chiar alocaţia de 42 lei/lună primită de la stat. Totuşi la început ar trebui să le plătiţi o sumă săptămânală, pentru că este mai uşor de gestionat pentru ei.

Copiii mei au început să primească o alocaţie de când aveau 6 şi respectiv 4 ani. În primele săptămâni cheltuiau fiecare bănuţ în prima zi în care îl primeau, cumpărând diverse produse pe care eu refuzam să le cumpăr (acadele în principal, dar şi jucării de proastă calitate). Cu timpul au început să perceapă valoarea banilor şi chiar preţurile jucăriilor şi dulciurilor, raportate la câţi bani au ei. Astfel, cumpărăturile de jucării foarte scumpe au dispărut din bugetul familiei fiind înlocuite de jucării care le plac şi pe care le apreciază mai mult, fiind cumpărate din banii lor. Mai mult chiar, jucăriile sunt preferate dulciurilor, ceea ce nu poate decât să mă bucure.

3. Deschideţi un cont curent pentru copil – atenţie, nu mă refer la conturile de economii pentru copii, promovate agresiv de către unele bănci, acele conturi nu vor putea fi folosite în scop educativ. Însă majoritatea băncilor permit deschiderea unui cont pentru un minor cu tutorele lui ca şi împuternicit pe cont. Această acţiune îi va da de înţeles că la bancă trebuie întâi să depui bani ca să ai de unde să retragi. Cu aceeaşi ocazie pot fi învăţaţi despre dobândă (“dobâncă” spunea fetiţa mea)

Deschiderea contului la bancă a fost o experienţă foarte plăcută pentru copiii mei, care cu această ocazie au depus toate monedele strânse în puşculiţe – am avut parte de un casier înţelegător. Am suplimentat cei 10-15 lei din puşculiţe cu 100 de lei pentru a avea suma minimă pentru un depozit şi le-am explicat că de-acum înainte vor primi dobândă la banii din bancă fără să trebuiască să facă nimic special.

Ce este de învăţat din aceste sfaturi:

Copiii şi adulţii învaţă din experienţe, dar atunci când este vorba de bani, multe experienţe se dovedesc foarte scumpe cu cât au loc mai târziu. De aceea este mai bine să treacă prin aceste experienţe de mici şi aici mă refer la cele negative – să-şi piardă banii, să fie păcăliţi, să uite să ia restul – pentru că după ce pierd de trei ori cei 10 lei săptămânali, vor avea mult mai multă grijă de cei 400 de lei din portofel când vor fi mai mari.

Articolul se continuă aici: Bani pentru copii şi aici, Încă 3 ponturi despre bani şi copii.

Ce părere ai despre articol?
  • Inutil (1)
  • Insuficient (2)
  • Interesant (8)
  • Excelent (15)
Please share and like us:
0

Alte articole care te-ar putea interesa:

3 Comments for this entry

  • Radu C says:

    Foarte interesant! Educatia financiara ar trebui inceputa de la o varsta frageda pentru a realiza valoarea banilor.
    Astept cu interes si continuarile…

    Cu respect,
    Radu

  • Adriana says:

    Foarte util articolul! L-am distribuit si eu pe Facebook si sper sa fie citit de cat mai multi parinti!

    Multumim pentru ponturi,
    Adriana

  • Mihai says:

    Bravo Florin!
    Un astfel de exemplu trebuie urmat de copiii nostri. Pentru ca educatia in scoli se rezuma ulterior doar la ce tip de tableta/telefon/laptop etc mi-au luat parintii, ce masina are tac-tu, hai sa mergem in club sau in vacanta (mai tarziu) etc.
    De aceea am ajuns, noi ca societate, aici unde suntem – pentru ca educatia financiara ne lipseste. Suntem mai saraci, mai indatorati, tocmai pentru ca suntem usor de manipulat.

1 Trackback or Pingback for this entry

css.php